A PHP Error was encountered
Severity: Notice
Message: Memcache::connect(): Server 194.183.153.40 (tcp 11212, udp 0) failed with: Connection refused (111)
Filename: libraries/Cache.php
Line Number: 77
A PHP Error was encountered
Severity: Warning
Message: Memcache::connect(): Can't connect to 194.183.153.40:11212, Connection refused (111)
Filename: libraries/Cache.php
Line Number: 77
Abuzul reprezinta actiunea in urma careia copii sufera rani fizice sau emotionale. Acesta genereaza traume majore, atat fizice cat si de ordin emotional.
In fiecare an, mii de copii sunt traumatizati de abuzul fizic, sexual si emotional cauzat de parinti sau ingrijitori. Din pacate, pe cat e de socant, pe atat de comun este acest lucru.
Ranile pot fi adanci si vindecarea este indelungata.
Abuzul nu afecteaza doar persoana in cauza ci intreaga societate.
Multi dintre noi nu isi pot imagina ce anume poate determina un parinte, un adult sa foloseasca violenta impotriva unui copil.
Si cu cat scenariul e mai rau, cu atat e mai greu de crezut. Incidenta cazurilor in care un adult prejudiciaza in mod constient si intentionat un copil este inca destul de mare.
Este vorba in general despre acelasi copil, pe care ar fi trebuit sa il ingrijeasca si sa-l creasca. Aceste cazuri nu tin nici de etnie, uneori nici de statutul sau cultura in care se afla protagonistii.
Fie ca violenta isi are cauza in mintea bolnava a adultului, ori isi are radacina in abuzul de substante sau in incapacitatea de adaptare, efectele psihologice ale abuzului sunt in mare aceleasi.
Aceste rani adanci scad stima de sine si sentimentul valorii al copiilor.
Primul pas in a sprijini copii care sunt victime ale abuzului este sa stii sa recunosti semnele abuzului. Prezenta unui singur semn nu indica neaparat un abuz, dar cand semnele sunt mai multe si se repeta, este posibil sa ai in fata un caz de abuz.
Abuzul copiilor si neglijenta sunt definite prin legislatie ca „orice actiuni recente sau lipsa unor actiuni, fapt ce are ca si consecinta moartea, ranirea fizica sau psihologica, abuzul sexual, exploatarea, sau orice alta actiune ce reprezinta un pericol iminent”.
Reprezinta ranirea fizica (incepand de la iritatii minore, pana la fracturi sau moarte) ca rezultat al impingerii, pleznirii, muscaturii, aruncarii, injunghierii, inecarii, bataii (folosind mana, batul sau alte obiecte), arsurii sau alte forme care fac rau copilului.
Aceste rani sunt considerate a fi un abuz indiferent daca adultul a avut intentia de a-i face rau copilului sau nu.
Include atingerea sexuala din partea adultului a partilor genitale ale copilului, penetrarea, incestul, violul, sodomia, expunerea indecenta, exploatarea prin prostitutie sau pentru materiale pornografice.
Abuzul sexual este definit ca persuasiunea, inducerea, seductia, implicarea si obligarea unui copil de a lua parte sau de a asista la comportamente de natura explicita, violuri, relatii intre membrii familiei, molestatii, prostitutie sau alte forme de exploatare sexuala a copiilor sau incesturi.
Este un tipar de comportament care prejudiciaza dezvoltarea emotionala a copilului precum si simtul propriei valori. Asta poate include atmosfera constanta de critica, amenintare, respingere, refuzul de a-i arata iubire, sustinere si orientare.
Abuzul emotional este mult mai greu de identificat si de cele mai multe ori nu se poate interveni, pentru ca nu exista dovezi clare.
Este privarea copilului de elementele de baza pe care le necesita. Neglijenta poate fi de ordin:
Neglijare fizica: neacordarea hranei si adapostului necesar sau lipsa unei supravegheri adecvate.
Neglijare medicala: neacordarea tratamentului medical sau mintal necesar.
Neglijarea educationala: lipsa interesului in educarea copilului si lipsa grijei si interesului pentru educarea copilului cu necesitati speciale.
Neglijarea emotionala: Lipsa atentiei la nevoile emotionale ale copilului, neacordarea sprijinului si consultantei psihologice necesare, sau permiterea copilului de a consuma alcool sau alte substante.
Aceste situatii nu inseamna neaparat ca un copil este neglijat. Cateodata valorile culturale, standardele comunitatii in care creste copilul, saracia, toate acestea indica faptul ca familia are nevoie de informatie si de asistenta.
Cand o familie refuza sa foloseasca informatiile si consultanta oferita si sanatatea sau siguranta copilului prezinta riscuri, protectia copilului se va sesiza si poate fi nevoie de o interventie.
Desi cea mai mare atentie o au primele doua categorii, pentru ca ranesc in mod direct copilul, totusi neglijarea reprezinta forma cea mai des intalnita de abuz asupra copiilor. Este vorba despre 60% dintre cazurile de abuz si maltratare.
Daca suspectezi ca un copil sufera, poti raporta suspiciunile tale pentru a proteja copilul si a sustine familia. Contacteaza serviciile locale sau departamentul de politie.
Ranile pot fi adanci si vindecarea este indelungata. Abuzul nu afecteaza doar persoana in cauza ci intreaga societate.
Multi dintre noi nu isi pot imagina ce anume poate determina un parinte, un adult sa foloseasca violenta impotriva unui copil.
Si cu cat scenariul e mai rau, cu atat e mai greu de crezut. Incidenta cazurilor in care un adult prejudiciaza in mod constient si intentionat un copil este inca destul de mare.
Este vorba in general despre acelasi copil, pe care ar fi trebuit sa il ingrijeasca si sa-l creasca. Aceste cazuri nu tin nici de etnie, uneori nici de statutul sau cultura in care se afla protagonistii.
Fie ca violenta isi are cauza in mintea bolnava a adultului, ori isi are radacina in abuzul de substante sau in incapacitatea de adaptare, efectele psihologice ale abuzului sunt in mare aceleasi.
Aceste rani adanci scad stima de sine si sentimentul valorii al copiilor.
Primul pas in a sprijini copii care sunt victime ale abuzului este sa stii sa recunosti semnele abuzului. Prezenta unui singur semn nu indica neaparat un abuz, dar cand semnele sunt mai multe si se repeta, este posibil sa ai in fata un caz de abuz.
Abuzul copiilor si neglijenta sunt definite prin legislatie ca „orice actiuni recente sau lipsa unor actiuni, fapt ce are ca si consecinta moartea, ranirea fizica sau psihologica, abuzul sexual, exploatarea, sau orice alta actiune ce reprezinta un pericol iminent”.
Principalele tipuri de neglijenta si abuz asupra copiilor
Abuzul fizic
Reprezinta ranirea fizica (incepand de la iritatii minore, pana la fracturi sau moarte) ca rezultat al impingerii, pleznirii, muscaturii, aruncarii, injunghierii, inecarii, bataii (folosind mana, batul sau alte obiecte), arsurii sau alte forme care fac rau copilului. Aceste rani sunt considerate a fi un abuz indiferent daca adultul a avut intentia de a-i face rau copilului sau nu.
Abuzul sexual
Include atingerea sexuala din partea adultului a partilor genitale ale copilului, penetrarea, incestul, violul, sodomia, expunerea indecenta, exploatarea prin prostitutie sau pentru materiale pornografice.
Abuzul sexual este definit ca persuasiunea, inducerea, seductia, implicarea si obligarea unui copil de a lua parte sau de a asista la comportamente de natura explicita, violuri, relatii intre membrii familiei, molestatii, prostitutie sau alte forme de exploatare sexuala a copiilor sau incesturi.
Abuzul emotional
Este un tipar de comportament care prejudiciaza dezvoltarea emotionala a copilului precum si simtul propriei valori. Asta poate include atmosfera constanta de critica, amenintare, respingere, refuzul de a-i arata iubire, sustinere si orientare.
Abuzul emotional este mult mai greu de identificat si de cele mai multe ori nu se poate interveni, pentru ca nu exista dovezi clare.
Neglijarea copilului
Este privarea copilului de elementele de baza pe care le necesita. Neglijenta poate fi de ordin:
Neglijare fizica: neacordarea hranei si adapostului necesar sau lipsa unei supravegheri adecvate.
Neglijare medicala: neacordarea tratamentului medical sau mintal necesar.
Neglijarea educationala: lipsa interesului in educarea copilului si lipsa grijei si interesului pentru educarea copilului cu necesitati speciale.
Neglijarea emotionala: Lipsa atentiei la nevoile emotionale ale copilului, neacordarea sprijinului si consultantei psihologice necesare, sau permiterea copilului de a consuma alcool sau alte substante.
Aceste situatii nu inseamna neaparat ca un copil este neglijat. Cateodata valorile culturale, standardele comunitatii in care creste copilul, saracia, toate acestea indica faptul ca familia are nevoie de informatie si de asistenta.
Cand o familie refuza sa foloseasca informatiile si consultanta oferita si sanatatea sau siguranta copilului prezinta riscuri, protectia copilului se va sesiza si poate fi nevoie de o interventie.
Desi cea mai mare atentie o au primele doua categorii, pentru ca ranesc in mod direct copilul, totusi neglijarea reprezinta forma cea mai des intalnita de abuz asupra copiilor. Este vorba despre 60% dintre cazurile de abuz si maltratare.
Daca suspectezi ca un copil sufera, poti raporta suspiciunile tale pentru a proteja copilul si a sustine familia. Contacteaza serviciile locale sau departamentul de politie.
Tu ce zici?
