In asteptarea bebelusului

In diverse etape ale vietii noastre ne intrebam cum apar copiii. Cand suntem mici ni se spune ca ii aduce barza sau ne imaginam ca ei se nasc prin buric sau ca vin de la fabrica de copii. Apoi incepem sa intelegem ca se intampla ceva intre mama si tata si ca in urma acelui lucru vine copilul, dorindu-ne si noi sa avem unul. Mai tarziu cand intelegem `secretul` care sta la baza aparitiei unui copil ne rusinam, apoi suntem intrigati iar in final ne dorim.

Un copil nu poate veni oricum, el trebuie gandit, dorit, trebuie sa fie chemat si asteptat cu dragoste, trebuiesc tesute in jurul lui planuri si sperante pentru a creste sanatos. Odata nascut, apar o multime de intrebari: cum sa ii vobim, pe limba lui sau pe a noastra? Trebuie sa aiba camera lui sau nu? Trebuie izolat si ferit de alte persoane, de zgomote, de muzica, tinut departe de orice ar putea sa il tulbure? etc .

Copilul trebuie obisnuit de la inceput cu activitatile din casa, trebuie sa i se explice un zgomot sau altul, sa i se vorbeasca despre manevrele la care este supus (hranit, schimbat, baita) pe un ton calm si linistit. Daca copilul este agitat si plange, tonul vocii trebuie sa ingane durerea lui pentru a intelege ca este sustinut si i se accepta suferinta. Copilul ar trebui luat in brate sau lasat sa planga? Frustrarea trebuie administrata in doze mici pentru a putea fi asimilata. Poate fi lasat sa planga insa nu prea mult, copilul mic trebuie luat in brate si eventual leganat. De ce leganat? Pentru ca miscarea de du-te-vino aminteste de viata intrauterina cand se misca odata cu corpul mamei si cand acest leganat avea un efect calmant. Exista apoi ideea ca mama este persoana care trebuie sa stea, in primul rand, langa copil. In parte este adevarat insa si tatal are un rol foarte important.

A astepta un copil nu inseamna doar bucurie, ci si responsabilitatea fata de sanatatea celui mic

Relatia mama-tata-copil

Si tatal ofera iubire si protectie si nu trebuie exclus/ sa se excluda din relatia mama-copil. Mama este cea care favorizeza sau nu acest lucru. Daca ea apeleaza la imaginea paterna in termeni de: `lasa ca vine tata si ii spun eu ce ai facut` imaginea tatalui in ochii copilului este total deformata, copilul se poate simti vinovat si se poate teme de tata. Insa daca mama este atenta si il poat accepta pe tata langa ea si copil si stie sa alcatuiasca o relatie in trei, tatal si copilul se vor putea bucura de apropiere. Cand se naste copilul, unele mamici, foarte absorbite de acest eveniment, isi neglijeaza complet sotii, ii alunga din patul conjugal unde le ia locul copilul, indepartandu-i cu adevarat. Copilul nu trebuie sa ia locul nimanui, cu atat mai mult al tatalui, el are locul lui in care vine pe lume. Mama trebuie sa ii arate de la inceput care este rolul si locul fiecaruia in familie, pentru ca mai tarziu raportarea copilului la cei din jur si la el insusi sa fie una sanatoasa.

Nu este usor sa intampini un copil insa daca acesta este asteptat intr-o familie in care parintii se iubesc, se ajuta si se respecta, toate grijile si temerile vor fi mai usor de trecut.

Autor: Psih. Gabriela Miu

Tel. 0727750552

e-mail miu.gaby@gmail.com

www.psihoploiesti.wordpress.com