Cand se impune vizita la psiholog?

Semnele si simptomele care-i pun pe ganduri pe parinti sunt tulburarile somnului, cele alimentare si tristetea copilului. Niciunul din aceste semne nu trebuie neglijat, cu atat mai mult cu cat problema dureaza. Adesea, motive aparent banale (o mama foarte ocupata, care nu reuseste sa-si faca timp sa-l duca la culcare pe cel mic) pot fi la originea problemei de mai tarziu.

Cu toate acestea, motivele care-i determina pe parinti sa apeleze la ajutorul unui psiholog pot fi clasificate tinand cont de varsta copilului. Astfel, semnele care-i pun pe parintii unui copil mai mic de 3 ani in alerta sunt: crestere intarziata (copilul nu umbla, nu reuseste sa vorbeasca), tulburarile de somn si suspiciunile ce tin de autism.

Dupa implinirea varstei de 3 ani si dupa inscrierea copilului la gradinita, parintii ajung sa discute cu psihologul din cauza problemei cu care se confrunta copilul care refuza sa accepte separarea de parinti chiar si pentru o perioada scurta de timp, din cauza comportamentului agresiv al celui mic (copilul musca sau are tendinta de a-si lovi tovarasii de joaca) sau din cauza problemelor ce tin de socializare (copilul refuza sa se joace cu ceilalati copii, sa-si imparta jucariile, se izoleaza etc.).

Primul an de scoala este foarte important, din multe puncte de vedere, dar in aceasta perioada se pot observa probleme de ordin comportamental, social, dar mai ales intelectual (precocitate, hiperactivitate, probleme de concentrare si de atentie etc.).

In ciclul gimnazial, apar cu precadere probleme de imaturitate si de adaptare (unii copii nu reusesc sa-si faca singuri temele, avand nevoie de ajutorul si de supravegherea unui adult). Altii, in schimb, sufera de pe urma rautatilor unuia sau mai multor colegi, de unde si refuzul de a merge la scoala, de a iesi in recreatie sau de a se implica in activitati extrascolare.

Adolescentii se pot confrunta cu probleme precum: anorexia, bulimia, alcolismul, consumul si dependenta de droguri. In ultimul an de liceu, pot aparea probleme legate de lipsa orientarii profesionale, dispute frecvente cu parintii, dar si legate de sexualitate.

Cand se cere ajutorul psihologului?

In cazul copiilor mici, parintii ajung la psiholog, de regula, atunci cand grija lor atinge cote maxime (sunt ingrijorati ca cel mic nu vrea sa mearga, refuza sa vorbeasca etc.). In cazul copiilor mai marisori sau in cel al adolescentilor, se adreseaza specialistului atunci cand simt ca nu mai pot tolera situatia.

Atat copiii, cat si parintii vor petrece timp cu psihologul, in vederea remedierii/ ameliorarii starii celui mic. Psihologul trebuie sa-si formeze o idee despre mediul in care creste copilul, despre relatiile acestuia cu parintii si cu ceilalti membri ai familiei. Prezenta parintilor este indispensabila.

Tehnicile psihologului tin cont de varsta copilului. Printre acestea mentionam: desenul, jocul, muzica etc. Sedintele depind de problema copilului. In unele cazuri, se constata o ameliorare imediat dupa prima sedinta. In alte situatii, este nevoie de mai multe vizite (cateva saptamani, luni sau chiar un an).

Nu neglija problemele celui mic si mai ales nu amana rezolvarea lor!