Disciplina si responsabilitatea la copii

Trimite mesaje pozitive

Constientizeaza da cate ori faci judecatii negative, care s-ar putea transforma in declaratii pozitive. De asemenea, persevereaza cu formularea pozitiva prin utilizarea eventualitatii, mai degraba decat a consecintelor, care sunt interpretate de obicei ca si pedepse. Spunand urmatoarea propozitie inseamna sa emiti o consecinta pozitiva: "Imediat ce termini ce ai de facut, vei putea pleca!". Este mult mai eficient decat spunand acelasi mesaj intr-un mod negativ: "Daca nu faci ce ai de facut, nu pleci nicaieri!"

Lasa copilul sa aleaga

Posibilitatea de a alege da posibilitati. Alegerile pot fi limitate, dar cu cat o persoana este mai tanara cand incepe sa-si faca alegerile, cu atat va deveni mai responsabil. Daca un copil nu-si face treaba din gospodarie sau nu isi indeplineste obligatiile, creste-i numarul de optiuni, ca sa aiba de unde alege. Posibilitate de alegere da o senzatie de stapanire, care este o componenta critica in schimbarea comportamentului.

In relatii, sa nu pierzi este mai important decat sa castigi. Atata timp cat o persoana are posibilitatea de a alege, ea nu va pierde. Copilul tau doreste sa detina puterea sau controlul. Ofera-i posibilitati de alegere rezonabile. Posibilitatile de alegere sunt constiente sau inconstiente sau din obisnuinta. O persoana intotdeauna are posibilitatea de a alege un raspuns, indiferent daca este vorba de o situatie, un stimul sau indemn. Invata-l sa gandeasca inainte de a alege. Nu accepta gandire de victima, care este contraproductiv in ce priveste dezvoltarea responsabilitatii. Exemple de gandire de victima ar fi: "El m-a facut sa...", "Nu m-am putut controla...", "Nu am avut alta varianta...". Exploreaza optiunile.

Incurajeaza gandirea

Gandirea dezvolta cresterea si responsabilitatea. Pune intrebari de evaluare, acele intrebari care il fac pe copil sa gandeasca. Iata o serie de asemenea intrebari, care pot duce la schimbarea comportamentului: "Ce este ceea ce vrei?", "Este ceea ce ai ales de ajutor ca sa ai ceea ce vrei?", "Daca ceea ce ai ales nu duce unde si la ceea vrei, atunci care este planul tau?" sau "Ce anume vrei sa faci ca sa-ti implinesti planul, mai precis: ce vei face? Si ce altceva mai faci?" Ai grija cu intrebarile "de ce", ele permit unei persoane sa ofere o scuza, sa faca pe victima si sa evite responsabilitatea. Pe langa asta, copii deseori nu stiu sau li se pare dificil sa explice de ce fac ceea ce fac.

● Limiteaza explicatiile. Aceasta necesita atentie constanta. Chiar daca explicatiile tale il pot ajuta, ele pot fi primite ca si critici. Explicatiile tale pot transmite un mesaj negativ, in special cand e vorba de adolescenti, ca ceea ce persoana tanara in cauza face nu este destul de bine.

● Cauta sa intelegi. Asculta-ti copilul, fara sa-ti spui parerea. Fii curios in loc sa judeci. Cultivand obiceiul de a asculta si intelege poate schimba relatia. Evita sa asculti anticipativ, ca ce gandesti va fi spus de copilul tau. Acest obicei sarac de ascultare te va face sa-l intrerupi.

● Invata sa-l cunosti. Copilul tau cauta recunoastere. Parintele care stie sa asculte ofera recunoastere. Pe langa asta, faptul ca stii sa asculti, poate fi un model pentru adolescent care nu prea stiu sa asculte. "Fermoarul pus pe buze" este extrem de dificil pentru un parinte, dar este modul cel mai sigur de imbunatatire a comunicarii.

Constientizeaza faptele bune

● Exprima-ti nevoile. Da-i copilului tau sansa sa te ajute. Copii cresc daruind. „Am nevoie sa ma ajuti cu asta.” „Am nevoie de putina liniste”. „Am nevoie de ajutor pentru a pregati cina.”

● Foloseste mai degraba recunoasterea sau marturisirea decat rugamintile. Recunoasterea/marturisirea/validarea pur si simplu afirma. „Am vazut ca ti-ai facut patul” dezvolta gandirea si il face sa sa se simta priceput, care duce la mai mult spor. In contrast, daca spui: „Sunt mandru/mandra de tine ca ti-ai facut patul” il incurajeaza sa ia decizii ca sa te multumeasca. Dezvoltand responsabilitatea copilului tau este mai bine pentru el, mai bine decat doar sa incerce sa te multumeasca.

Recompensa, rasplata nu motiveaza copii sa fie responsabili, pur si simplu schimba motivatia ratiunii ca actiune de gandire in a se gandi la mita. Lasa-ti copilul sa constientizeze ca astepti de la el un comportament responsabil. Societatea nu rasplateste standardele comportamentale la care se asteapta sa existe. In schimb, recompensa pierde in fata testului critic: "Ce voi primi cand nu e nimeni sa ma vada?". Prin oferirea posibilitatii de a alege poti fi autoritar si sever, fara sa fii represiv si sa pedepsesti. Insufla-i ideea ca telul tau este sa-l faci responsabil, nu sa-l pedepsesti. Totusi, daca este necesar un rezultat, solicita-l de la copil in loc sa il impui. In acest fel, tanarul sau copilul va recunoaste consecintele sau rezultatele sale.