Cultivarea increderii prin joc

Daca pentru adulti jocul nu reprezinta altceva decat un mod de a petrece timpul liber, pentru copii jocul este mai degraba un serviciu. Spre deosebire de multi adulti, copiii isi iubesc serviciul si rareori vor simti nevoia unei zi libere. Atunci cand copilul nu vrea sa se joace, trebuie sa fii constient de faptul ca el a fost afectat puternic si ca are nevoie de ajutorul tau pentru a depasi momentele neplacute. Indiferent de varsta, micutul pe care-l invelesti cu drag in fiecare seara cand il pui in patut comunica instinctiv prin joc.

Multi specialisti descriu jocul ca pe un taram al magiei si al imaginatiei in care copilul poate sa fie el insusi si sa se simta bine in pielea lui. Astfel este evident faptul ca parintii pot contribui la dezvoltarea copilului prin joc, aceasta fiind cea mai "sanatoasa" metoda prin care i se pot insufla celui mic anumite comportamente.

Trebuie tinut cont de faptul ca cei mici invata jucandu-se. Foarte comune si frecvente sunt situatiile in care copiii refuza sa faca lucruri pe care parintii le cer si in care frustrarile acumulate ii fac pe cei mici sa se inchida in ei. Problema nu este insa la copil, ci la parintele care nu stie cum sa ii ceara copilului ceva intr-o modalitate care sa fie constructiva si sa-l ajute pe cel mic sa-si dezvolte increderea in abilitatile proprii. Un exemplu in acest sens ar fi cazul taticului care nu reusea sa o faca pe fiica lui sa se imbrace singurica dimineata, inainte de a merge la gradinita. In fiecare zi parintele o ruga frumos sa-si ia hainutele pe ea, iar fetita replica, plictisita "Nu stiu sa le iau, nu pot!". Oricat de tare s-ar fi enervat, tatal nu ar fi reusit sa o determine pe cea mica sa isi schimbe obiceiurile pentru ca nu intelegea ce ii lipsea fetitei. Intr-o zi, tatal s-a hotarat sa o determine pe cea mica sa se imbrace apeland la prietenele ei cele mai bune, papusile. In joc, papusile discutau despre fetita care nu se putea imbraca si se contraziceau: "Nu se poate imbraca singura! Ba da, se poate imbraca, este deja destul de mare!". Fiind incurajata in stilul in care avea nevoie, micuta si-a schimbat de atunci obiceiurile si a inceput sa se imbrace singura in fiecare zi. Regula este una extrem de simpla: cere-i copilului ceea ce iti doresti pe limba lui!

Copiii care se supara repede, care sunt des frustrati sau care simt ca nu pot sa controleze lumea asa cum si-ar dori prin joc se ascund in lumea lor imaginara si prefera sa se inchida in ei. Chiar daca lumea de afara pare interesanta, daca parcul plin de alti copii este ademenitor, pentru a se juca un copil are nevoie de incredere. Inchis in lumea lui, incapabil de a se exprima liber prin joc, un copil ajunge sa fie slab, neajutorat, imprudent si, cel mai adesea, agresiv. De aici apar si traumele copilariei, frica de suferinta si esec, mascate prin propozitii de retragere precum "Nu pot...", "Nu vreau...", "Nu stiu sa...".

In cele mai multe cazuri, solutia la problemele mai sus mentionate este parentajul prin joc. Acest tip de parentaj poate deschide turnuletul in care copilul tau se izoleaza si ii faciliteaza acestuia iesirea in lume, increzator in fortele proprii. Astfel ca, data viitoare cand te simti coplesit de faptul ca cel mic nu se deschide sau este dependent de tine, aminteste-ti ca ai cheia spre o lume frumoasa si ca aceasta este, indiferent de situatie, jocul si intelegerea prin joc.

Marga Rotaru