A PHP Error was encountered
Severity: Notice
Message: Memcache::connect(): Server 194.183.153.39 (tcp 11212, udp 0) failed with: Connection refused (111)
Filename: libraries/Cache.php
Line Number: 77
A PHP Error was encountered
Severity: Warning
Message: Memcache::connect(): Can't connect to 194.183.153.39:11212, Connection refused (111)
Filename: libraries/Cache.php
Line Number: 77
Cum se manifesta crizele de nervi la copii
.jpg)
Foarte multi parinti sunt coplesiti de intensitatea crizelor de nervi ale copiilor cu care nu stiu ce sa mai faca. Ele sunt frecvente in special in situatiile in care copiii nu primesc ceea ce isi doresc.
Crizele de nervi la copii pot lua diverse forme de la urlete, tipete pana la trantit sau lovit si pot aparea in diverse locuri pecum acasa, la magazin, pe strada sau in vizita. In acel moment nimic nu functioneaza pentru a calma copilul, ba chiar disperarea si neputinta parintilor sunt cele care accentueaza situatia fara iesire.
De ce au copiii crize de nervi
Copiii au toleranta foarte scazuta la frustrare. Astfel, cu cat varsta copiilor este mai mica, cu atat ei nu pot accepta sau tolera refuzul unei dorinte.
In general, copiii nu pot primi ca argumente viabile cele oferite de parinti, care sunt argumente reale (“ai destule jucarii”, “nu avem bani acum”, “iti iau saptamana viitoare” etc) din doua motive: unul pentru ca dorinta copiilor este foarte puternica si se sprijina pe un afect intens, afect care nu poate fi combatut cu argumente reale (pentru ei dorinta este sinonima cu nevoia, au nevoie neaparat, simt ca nu pot trai daca nu primesc acel lucru) si al doilea, pentru ca nu au capacitatea de a amana satisfacerea acestei dorinte. Ei vor “aici si acum”.
In doilea rand, o data ce acest refuz apare, el este atat de brutal pentru copii incat trairea lui este foarte tumultuoasa si copiii sunt coplesiti, nu stiu ce sa faca cu aceasta traire, cum s-o exprime.
Pentru copil refuzul este perceput ca o agresiune din partea celor care s-au opus indeplinirii dorintei si atunci exista doua modalitati de a trai aceasta stare: fie prin intoarcerea ei catre exterior, prin lovirea celuilalt, trantirea obiectului, tipete, urlete, fie prin intoarcerea ei catre sine insusi prin lovirea propriului corp, prin trantitul de pamant, lovirea cu obiecte etc.
Violenta pe care copilul o atribuie refuzului si prin prisma careia parintele devine din “cel bun” care indeplineste orice dorinta, “cel rau” care refuza orice dorinta, va fi transpusa in act, deoarece copilul nu are capacitatea de a o exprima in cuvinte.
Crizele de nervi la copii pot lua diverse forme de la urlete, tipete pana la trantit sau lovit si pot aparea in diverse locuri pecum acasa, la magazin, pe strada sau in vizita. In acel moment nimic nu functioneaza pentru a calma copilul, ba chiar disperarea si neputinta parintilor sunt cele care accentueaza situatia fara iesire.
De ce au copiii crize de nervi
Copiii au toleranta foarte scazuta la frustrare. Astfel, cu cat varsta copiilor este mai mica, cu atat ei nu pot accepta sau tolera refuzul unei dorinte.
In general, copiii nu pot primi ca argumente viabile cele oferite de parinti, care sunt argumente reale (“ai destule jucarii”, “nu avem bani acum”, “iti iau saptamana viitoare” etc) din doua motive: unul pentru ca dorinta copiilor este foarte puternica si se sprijina pe un afect intens, afect care nu poate fi combatut cu argumente reale (pentru ei dorinta este sinonima cu nevoia, au nevoie neaparat, simt ca nu pot trai daca nu primesc acel lucru) si al doilea, pentru ca nu au capacitatea de a amana satisfacerea acestei dorinte. Ei vor “aici si acum”.
In doilea rand, o data ce acest refuz apare, el este atat de brutal pentru copii incat trairea lui este foarte tumultuoasa si copiii sunt coplesiti, nu stiu ce sa faca cu aceasta traire, cum s-o exprime.
Pentru copil refuzul este perceput ca o agresiune din partea celor care s-au opus indeplinirii dorintei si atunci exista doua modalitati de a trai aceasta stare: fie prin intoarcerea ei catre exterior, prin lovirea celuilalt, trantirea obiectului, tipete, urlete, fie prin intoarcerea ei catre sine insusi prin lovirea propriului corp, prin trantitul de pamant, lovirea cu obiecte etc.
Violenta pe care copilul o atribuie refuzului si prin prisma careia parintele devine din “cel bun” care indeplineste orice dorinta, “cel rau” care refuza orice dorinta, va fi transpusa in act, deoarece copilul nu are capacitatea de a o exprima in cuvinte.
Tu ce zici?
mi-a placut articolul cum ati tratat pb, sper intr-un altul sa citim cum sa ne comportam, noi parintii in aceste situatii
2011-10-27 la 13:40
