Caligrafia – scrisul frumos

In vederea educarii copiilor, trebuie sa existe o stransa colaborare intre scoala si familie. Una fara cealalta nu se poate! Degeaba, parinti fiind, solicitam copilului sa faca exercitii suplimentare de scriere, atata timp cat la scoala nu li se cere acest lucru. Intrebarea pe care ne-o va adresa copilul va fi: "Dar de ce sa scriu, daca doamna nu mi-a dat?". In aceasta situatie, cum putem raspunde/argumenta noi, ca parinti? Exista si situatii viceversa, in care, sub forma de dictare - tema pentru acasa - doamnele invatatoare incearca sa "formeze" scrisul micutului. Cu toate acestea, exista parinti care se opun, nemultumiti fiind de faptul ca "micutul lor are prea mult de scris si este mult prea solicitat, in conditiile in care copiii au caiete speciale, unde nu trebuie decat sa completeze raspunsul"...ceea ce le reduce considerabil efortul depus la efectuarea temei.

E bine asa?! Se pare ca ne invartim intr-un cerc. Pe de o parte, ca parinti, ne plangem de scrisul dezordonat al copiilor nostri, pe de alta parte tot noi suntem cei care refuzam sa le cerem sa exerseze, considerand acest exercitiu de scriere ca fiind un efort prea mare pentru copilul nostru... inca mic.

Cum scriu copiii?

Din fericire, la clasele primare, caligrafia inca se practica in scoli, dar nu ca materie, ci in cadrul orelor de citire. Exista o programa scolara, exista o modalitate de desfasurare a orelor, exista reguli ce trebuie respectate, reguli care au legatura cu perioada de timp pe care trebuie sa o acorde un elev efectuarii temelor pentru acasa. In aceste conditii este cu siguranta greu sa ii explici unui copil importanta scrisului frumos, ordonat, citet.

Daca mai luam in considerare si faptul ca "traim in era internetului", gandul imi zboara foarte repede la doua intrebari: "La ce ne mai foloseste caligrafia? De ce trebuie sa ii invattam pe cei mici sa scrie frumos si citet?". Ei bine... pentru ca desi scrierea caligrafica nu mai este de actualitate, totusi scrisul ajuta la formarea noastra si nu numai.

Exista situatii in care, dupa cateva cursuri cu predare intensa, cursuri la care elevul de gimnaziu / liceanul / studentul trebuie sa scrie foarte mult si repede - scrie grabit, din dorinta de a nu pierde nimic din ceea ce ii preda profesorul - iar rezultatul este un fiasco. In momentul in care va fi pus in situatia de a citi si invata ceea ce el a scris, isi va da seama ca, de fapt, trebuie ''sa deduca'' ceea ce ar fi trebuit sa scrie. Acesta este un aspect, deloc de neglijat, intrucat pe cat de nesemnificativ pare, pe atat de multe consecinte neplacute atrage dupa el. Apar probleme de intelegere a materiei predate, la care se adauga incapacitatea de a invata, intrucat cuvintele scrise la repezeala si dezordonat nu mai au coerenta, apoi rezultatul este o nota mica -evident.

Nota, la randul ei, atrage nemultumirea elevului, frustrarea si poate chiar o reactie negativa fata de acel/acei profesori care "predau/dicteaza mult prea repede". Cu siguranta, toate acestea ar putea fi evitate, daca din frageda copilarie, noi - ca parinti, am acorda o mai mare insemnatate scrisului de mana al copiilor nostri si am face tot ceea ce ne sta in putinta, pentru a-i face sa inteleaga rostul unui scris caligrafic.

Daniela