Evolutia psihomotorie la bebelusi - primul an

In prima faza, nou-nascutul nu este capabil sa-si controleze miscarea, gesturile sale fiind dezarticulate, nu poate sta in fund si nu-si poate tine capul, acesta fiind mult mai greu in raport cu restul corpului. Dar dupa 6 saptamani, odata cu intarirea muschilor, greutatea capului devine mai mica, raportata la cea a intregului corp.

In saptamanile 7-8, cei mai multi bebelusi devin indeajuns de puternici incat sa-si tina capul pe aceeasi linie cu corpul atunci cand sunt ridicati din pozitia culcat. Abia la 6 luni are putinta de a-si ridica singur capul din pozitia orizontala.

La inceput sugarii dorm de obicei in pozitia din uter, culcati pe burta, cu genunchii trasi si sezutul in sus. Cu timpul insa isi indreapta pozitia desprinzandu-se de forma corpului de la nastere. Din pozitia culcat pe burta, copilul invata foarte repede sa-si sprijine greutatea capului si a umerilor pe brate. Astfel se dezvolta foarte repede capacitatea de a-si controla propriile miscari.

La 10 saptamani, reuseste sa se intoarca dintr-o parte pe spate, iar la 11 saptamani se intoarce deja de pe burta pe spate, atingand o mare performanta pentru libertatea sa motorie. Se urmareste intoarcerea sa din timp in timp pe burta, acesta fiind un bun exercitiu pentru dezvoltarea musculaturii spatelui si gatului. Astfel se pregatesc muschii pentru sederea si mersul de mai tarziu.

La varsta de 3 luni, bebelusul nu-si poate mentine inca spatele drept, atunci cand este luat in brate. Atentie, cand il luati in brate, aveti grija ca trunchiul sa stea drept, evitand eventualele deformari ale coloanei vertebrale!  Astfel ii veti sustine coloana cu ambele maini si anume, partea de sus a coloanei va fi culcata pe antebratul unei maini, iar partea de jos si bazinul copilului vor fi sustinute de cealalta mana. Nu-l tineti prea strans in brate, dandu-i posibilitatea sa se intinda. De asemenea nu trebuie tinut numai intr-o singura pozitie, ci schimbati-l frecvent de pe un brat pe altul.

La 5 luni miscarile sale devin din ce in ce mai complexe, reusind sa se intoarca cu usurinta de pe spate pe burta si sa apuce cu mana un obiect mic, atins intamplator. Orice miscare a mainilor este coordonata cu privirea. Se joaca chiar cu obiectele care-i plac si reactioneaza deranjat cand i se ia din mana vreo jucarie care-l incanta.

La 6 luni unii bebelusi sta deja comod, sprijinit de perne sau in coltul unui fotoliu. Nu este obligatoriu sa stea singur in fund la aceasta varsta, muschii sai nerezistand inca la respectivul efort. Majoritatea copiilor stau bine in aceasta pozitie abia la 7-9 luni.

Unii se pot ridica singuri cateodata, mentinandu-se astfel pret de cateva minute. Cand observati ca incearca sa se ridice, intindeti-i doua degete de care sa se prinda si se va ridica in sezut. Considerati aceasta miscare drept un antrenament care va face placere voua, dar mai ales copilului. Dobandirea echilibrului este un punct de referinta in dezvoltarea motrica a copilului. In pozitia sezand, copilul reuseste sa se echilibreze singur, aplecandu-se in fata si sprijinindu-se intr-o mana.

Sunt putini cei care se tarasc inainte de sase luni, cei mai multi inainteaza alunecand pe burta precum pinguinii, luandu-si avant cu miscarile capului. Lasati-l sa se tarasca in voie pentru ca este un alt exercitiu eficient pentru intarirea musculaturii pe care si-o pregateste pentru a se ridica in picioare. Trebuie sa stimulati aceste miscari de tarare in patru labe pentru ca ele contribuie din toate punctele de vedere la o buna dezvoltare nu numai a musculaturii, ci si a scheltului.

La 10 luni copilul se deplaseaza ajutandu-se cu coatele, iar o luna mai tarziu se ridica in patru labe, fara a atinge podeaua cu burta. Tot in aceasta perioada incepe sa se catere peste tot. Nu trebuie impiedicat, ci urmarit si asistat pentru a putea interveni oricand. Astfel capata curaj si indemanare obisnuindu-se cu dificultatile de orice fel. Aceasta etapa o pregateste pe urmatoarea: mersul in picioare.

In jurul varstei de 11 luni, bebelusul nostru este in sfarsit capabil sa se mentina in picioare, tinut de mana sau sprijinindu-se de o mobila. Atentie la colturile mobilierului, la aceasta varsta si de acum incolo poate fi periculos sa-l lasati nesupravegheat, chiar si cateva clipe, avand inca miscari nesigure si un echilibru labil, care-l fac sa cada cand nu mai are sprijin. Unii se ridica singuri in picioare daca au castigat suficienta experienta.

Urmatoarea treapta in dezvoltare o reprezinta primii pasi nesiguri, facuti pe laterala, tot cu sprijin, dar de data aceasta cu mai mult curaj, concentrandu-se pe schimbarea centrului de echilibru. Sprijinit, se mentine destul de mult timp in picioare. Descopera o alta preocupare, aceea de a-si plimba scaunelul prin toata camera, suparandu-se si enervandu-se daca acesta nu mai inainteaza si se propteste in ceva.

Perioada primilor pasi ai copilului realizati fara ajutor, prezinta mari diferente de varsta. In general se intampla pe la sfarsitul celor 11 luni spre un an.

Nu toti copiii pot merge la aceasta varsta! Nu intrati in panica, asteptati cu rabdare si nu-l considerati in niciun caz bolnav. Bebelusul se angajeaza la inceput in parcurgerea unor distante scurte, echilibrandu-se de la o mobila la alta. Apoi mareste distanta, reusind sa parcurga cu pasi marunti toata camera, animat de curiozitate si o mare nevoie de cunoastere, dornic sa exploreze independent, un alt univers.

Primii pasi facuti nesustinut reprezinta o mare bucurie pentru toata lumea, eveniment care se va comenta cu mandrie mult timp. Dar progresul nu este intotdeauna continuu, intamplandu-se adesea ca la intoarcere performanta sa nu se repete, ci obosit mai mult de teama si nesiguranta, sa refaca drumul inapoi catre mersul in patru labe. Sa nu vi se para ciudat daca la inceput merge cu picioarele desfacute, cu mainile intinse in laturi si leganandu-se de pe un picior pe altul, precum ratustele. Incearca astfel o miscare cat mai echilibrata si e gata sa se prinda in orice moment de mainile intotdeauna intinse catre el spre salvare.

Deci evolutia motorie sau psihomotorie mai bine zis, este parcursa in ritm uniform, etapa cu etapa, aceasta poate fi grabita cu ajutor si mult exercitiu, micsorand ca timp treptele dezvoltarii. Acest lucru se datoreaza numai voua, parintilor in functie de cat timp si atentie acordati copilului.