Tulburarile de alimentatie ale copiilor

Unul din cele mai alarmante aspecte ale tulburarilor de nutritie este faptul ca acestea predispun copilul la o adolescenta si chiar o viata intreaga de probleme alimentare. Diagnosticarea unei astfel de tulburari nu este intotdeauna usoara – gandeste-te ca pana si adultii recunosc cu greu ca trec printr-o situatie dificila. Copilului ii este dificil sa se exprime si sa explice lucrurile care i se intampla, asa ca parintii trebuie sa fie atenti si intuitivi.

Desi tulburarile de alimentatie sunt foarte dificil de tratat la copiii mici, vestea buna este ca, odata cu depistarea timpurie a acestora, poti invata sa le controlezi in mod eficient si este posibil ca astfel sa poti preveni afectiuni ulterioare precum anorexia sau bulimia.

Tulburarile de alimentatie si adipsia

Sunt frecvente in cazul micutilor de varsta prescolara. Adipsia reprezinta lipsa nevoii de lichide: copilul nu mai simte nevoia sa bea nimic, nici macar necesarul zilnic de apa. Tulburarile de alimentatie presupun refuzul sau incapacitatea micutului de a manca. In aceasta categorie intra si mofturosii sau copiii care prezinta diverse fobii legate de mancare: refuza sa se hraneasca cu alimente de o anumita culoare sau textura.

Daca micutul tau sufera de o astfel de afectiune, va manca foarte lent si vei observa ca are probleme in a inghiti hrana. Aceasta dereglare nu trebuie confundata cu anorexia, cele doua fiind similare, dar reprezentand probleme diferite.

Copiii care se afla in aceasta situatie trebuie dusi la medic si tratati cat mai rapid, in caz contrar existand riscul ca acestia sa devina subnutriti. Doctorul e cel care va decide daca, pe langa pastile, este nevoie si de consiliere psihologica si daca problema are si cauze mai profunde decat cele fizice.

Alte dereglari – pica si ruminatia

Se pot intalni si ele la copiii de varste fragede. Pica il determina pe cel mic sa refuze mancarea si sa inghita in schimb hartie, par, ata, plastic si tot felul de alte obiecte. Evident ca este o afectiune foarte periculoasa, iar diagnosticarea sa trebuie facuta intr-un timp cat mai scurt. Ruminatia se manifesta la copiii mai mici de un an, acestia incepand sa regurgiteze alimentele partial digerate si sa le mestece din nou. A doua oara le vor scuipa sau le vor inghiti.

Anorexia infantila

Cunoscuta si ca anorexia infantila, aceasta afectiune apare de obicei in primii trei ani de viata. Este binecunoscut faptul ca refuzul de a manca este unul din principalele semne ale anorexiei, asa ca daca micutul tau nu s-a mai atins de hrana de o perioada lunga sau greutatea sa nu da semne ca ar creste, este cazul sa consulti un specialist.

Afectiunea a intrat in vizorul cercetatorilor inca de la inceputul anilor ’80: copiii cu varsta cuprinsa intre 6 luni si 3 ani, care refuzau sa manance normal mai mult de 30 de zile la rand, au fost diagnosticati cu anorexie infantila. Principalii factori care stau la baza anorexiei sunt:

• distragerea atentiei in timpul meselor sau conflictele intre mama si copil;
• neatentia parintilor in ceea ce priveste consumul redus de mancare al celui mic;
• malnutritia cronica, ceea ce duce la intarzieri in dezvoltare si la stoparea cresterii normale (copiii a caror inaltime si greutate stagneaza).

Este extrem de important ca, in cazul in care observi ca micutul tau manifesta o pofta scazuta de mancare si refuza constant sa se hraneasca, sa apelezi cat mai rapid la un medic. Copiii care sufera de anorexie infantila si nu primesc tratament adecvat – fie el medicamentos sau psihologic – sunt in mare pericol, deoarece consecintele afectiunii pot fi grave si permanente.

Micutii se pot adapta in felul lor la aceasta problema, gasind modalitati care ii ajuta pe moment sa faca fata situatiei, dar se dovedesc daunatoare pe termen lung. Un copil care a suferit de anorexie si nu a fost tratat corespunzator isi poate pastra obiceiurile de hrana pe tot parcursul vietii, ceea ce va duce in mod evident la tulburari permanente.

Tratamentul acestor afectiuni

Procesul de diagnosticare va implica, de cele mai multe ori, si un psihiatru pentru copii, care va dori sa observe interactiunea dintre mama si micutul sau si va propune un tratament care sa i se potriveasca acestuia, precum si sfaturi referitoare la alimentatia bebelusului. Sansele de vindecare sunt in general mari, atata timp cat copilul este diagnosticat si tratat la timp.

Cum poti preveni aceste tulburari?

Copiii imita de multe ori actiunile parintilor, asa ca este necesar sa fii un adevarat model pentru micutul tau. Tu vei contura imaginea pe care acesta o are despre corpul sau, despre viata si chiar despre mancare.

Asigura-te ca ai un stil de viata si de hrana sanatos. Comunica din plin cu micutul, fii atenta la tot ce face si indruma-l atunci cand este cazul. Nu numai ca vei avea un copil sanatos, ci vei evita si unele probleme pe care acesta le-ar putea manifesta in timpul adolescentei.