A PHP Error was encountered
Severity: Notice
Message: Memcache::connect(): Server 194.183.153.39 (tcp 11212, udp 0) failed with: Connection refused (111)
Filename: libraries/Cache.php
Line Number: 77
A PHP Error was encountered
Severity: Warning
Message: Memcache::connect(): Can't connect to 194.183.153.39:11212, Connection refused (111)
Filename: libraries/Cache.php
Line Number: 77
Experienta maternitatii este una deosebita pentru fiecare femeie. Citeste povestea unei proaspete mamici care a cunoscut bucuria de a fi mama.
De 17 zile sunt mamica ... cit de fericita pot fi!! De ani de zile imi doream lucrul acesta dar probleme medicale ma impiedicau sa ajung sa string la piept un pui de om, un pui numai al meu.
Au trecut multi ani, am trecut si peste o operatie destul de dificila, am plecat din tara in speranta unei vieti mai bune si mai linistite si... surpriza. In luna mai 2006 am aflat ca vom avea un copil!
Nu pot sa-mi exprim bucuria pe care am avut-o in momentul in care pe testul de sarcina au aparut 2 liniute. De atunci, timp de 9 luni de zile am fost o viitoare mamica vesela si fericita, sarcina decurgind perfect pentru virsta mea (37 de ani!).
Din cauza operatiei anterioare, a trebuit sa fac cezariana si pe 12 ian. 2007 a venit pe lume Alexander-Christian, un ingeras care ne-a umplut viata de bucurie.
Despre conditiile din spital ce sa spun, nota 10, asistentele, nota 100, totul a fost la inaltime. Noi locuim acum intr-un mic orasel din Canada si aici sistemul medical e bine pus la punct, nu am platit nici un ban pentru ca avem asigurari de sanatate si nu e necesar sa mai platesti in plus.
In timpul operatiei, sotul a stat cu mine, am avut o anestezie epidurala asa ca am auzit primul tipat al copilului si l-am si vazut in primele lui clipe de viata! Dupa operatie, o echipa de asistente s-au ocupat de mine si in 24 de ore deja eram in stare sa ma ridic singura din pat si sa pot sa-mi tin copilul in brate.
Zilele urmatoare au fost ceva mai dificile pentru ca a trebuit sa invat sa alaptez (am tinut mortis sa ii dau copilului lapte de la san) dar si aici am primit ajutor si consiliere. Dupa 5 zile am plecat acasa, am primit in continuare ajutor de la spital pina in momentul in care au considerat ei ca alaptez corect, asa ca nu am simtit lipsa mamei mele care nu a putut fi linga mine.
Au trecut zilele si eu m-am recuperat nesperat de repede, bebelusul creste si pina acum e sanatos, a inceput deja sa cistige in greutate si in inaltime si e frumos ca un ingeras.
Cind ma gindesc cit de seci au fost anii in care nu am strins in brate puiul acesta de om! Dar, asa cum se spune, mai bine mai tarziu decit niciodata. Maternitatea e cel mai frumos lucru, indiferent de varsta. Trebuie sa iti doresti lucrul acesta din tot sufletul si sa ai curaj.
Au trecut multi ani, am trecut si peste o operatie destul de dificila, am plecat din tara in speranta unei vieti mai bune si mai linistite si... surpriza. In luna mai 2006 am aflat ca vom avea un copil!
Nu pot sa-mi exprim bucuria pe care am avut-o in momentul in care pe testul de sarcina au aparut 2 liniute. De atunci, timp de 9 luni de zile am fost o viitoare mamica vesela si fericita, sarcina decurgind perfect pentru virsta mea (37 de ani!).
Din cauza operatiei anterioare, a trebuit sa fac cezariana si pe 12 ian. 2007 a venit pe lume Alexander-Christian, un ingeras care ne-a umplut viata de bucurie.
Despre conditiile din spital ce sa spun, nota 10, asistentele, nota 100, totul a fost la inaltime. Noi locuim acum intr-un mic orasel din Canada si aici sistemul medical e bine pus la punct, nu am platit nici un ban pentru ca avem asigurari de sanatate si nu e necesar sa mai platesti in plus.
In timpul operatiei, sotul a stat cu mine, am avut o anestezie epidurala asa ca am auzit primul tipat al copilului si l-am si vazut in primele lui clipe de viata! Dupa operatie, o echipa de asistente s-au ocupat de mine si in 24 de ore deja eram in stare sa ma ridic singura din pat si sa pot sa-mi tin copilul in brate.
Zilele urmatoare au fost ceva mai dificile pentru ca a trebuit sa invat sa alaptez (am tinut mortis sa ii dau copilului lapte de la san) dar si aici am primit ajutor si consiliere. Dupa 5 zile am plecat acasa, am primit in continuare ajutor de la spital pina in momentul in care au considerat ei ca alaptez corect, asa ca nu am simtit lipsa mamei mele care nu a putut fi linga mine.
Au trecut zilele si eu m-am recuperat nesperat de repede, bebelusul creste si pina acum e sanatos, a inceput deja sa cistige in greutate si in inaltime si e frumos ca un ingeras.
Cind ma gindesc cit de seci au fost anii in care nu am strins in brate puiul acesta de om! Dar, asa cum se spune, mai bine mai tarziu decit niciodata. Maternitatea e cel mai frumos lucru, indiferent de varsta. Trebuie sa iti doresti lucrul acesta din tot sufletul si sa ai curaj.
Tu ce zici?
